| 1.
|
ÎNSEMN'A, îns'emn, vb. I. I. Tranz. 1. A aplica, a pune un semn caracteristic de recunoastere. ◊ Expr. A însemna cu fierul rosu = a înfiera. 2. A nota (prin scris sau prin alte semne grafice), a face o însemnare. 3. A delimita. II. Intranz. unipers. A avea un anumit înţeles, o anumită semnificaţie; a marca, a arăta. ♦ (Despre cuvinte) A avea accepţia de..., a exprima un anumit înţeles. ♦ A avea o anumită importanţă, o anumită valoare. [Prez. ind. si: însemnez] - Lat. insignare sau în + semn.
Sursă
: DEX'98
(17373)
- valeriu |
| |
| 2.
|
ÎNSEMN'A vb. v. deosebi, determina, distin-ge, evidenţia, fixa, hotărî, ilustra, ochi, preciza, remarca, singulariza, stabili, statornici, ţinti, viza.Sursă
: Sinonime
( 189874)
- siveco |
| |
| 3.
|
ÎNSEMN'A vb. 1. (înv.) a semna. (A ~ un obiect pentru a-l identifica.) 2. a marca. (~ un animal de tăiere.) 3. v. înregistra. 4. v. marca. 5. v. con-stitui. 6. v. semnifica. 7. a semnifica, a simboliza, a spune, (înv.) a semna. (Această poreclă nu ~ nimic.) 8. a fi, a semnifica. (Ce ~ când visezi un porumbel?) 9. v. rezulta. Sursă
: Sinonime
( 189873)
- siveco |
| |
| 4.
|
însemn'a vb., ind. prez. 1 sg. îns'emn/însemn'ez, 3 sg. si pl. înse'amnă/însemne'ază
Sursă
: DOR
(255935)
- siveco |
| |
|
|